Când am văzut miile de oameni care i-au adus un ultim omagiu în decembrie 2017, mă tot gândeam că trăiesc un moment pe care sistemul educațional nu s-a obosit să mi-l explice. Bine, nici autoritatile post Revolutie n-au fost foarte politicoase cu Majestatea Sa (oprindu-i accesul în țară de două ori) și nici darnice cu informații despre viața și activitatea Sa, ca și cum le-ar fi fost frică de un model pe care îl puteau urma prea puțini dintre noii conducători. De asta au fost luate prin surprindere de admirația pe care o arăta poporul, cu peste un million de oameni în stradă ca să-l întâmpine pe Rege în aprilie 1992 și alte mii de oameni care au stat ore și zile la rând în picioare, la coadă, în fața Muzeului de Artă în 2017, ca să-i mulțumească pentru ce ne-a învățat indirect prin felul Său de a fi.
Am învățat că demnitatea nu se negociază. Unul dintre cele mai puternice mesaje ale Regelui Mihai este fraza sa „Nu putem avea…
