În geopolitică, Ucraina e, din nou, în centrul atenției. Zelenski a încercat să joace la două capete, dar a fost prins între titanii politicii globale. Să începem cu afacerea înșelătoare propusă de britanici și cum Trump s-a prins că este mințit și să terminăm cu noua poziție a României. Una de prim-pion ce poate salva Uniunea Europeană de la dispariție. Vom ști să ne jucăm cărțile?
Cum au încercat britanicii să-l păcălească pe Trump?
După cum ne informează corespondentul nostru Daniela Ion, Marea Britanie, având nevoie disperată de resurse, a pus la cale un plan ingenios – sau mai degrabă disperat. Pe 16 ianuarie, cu doar patru zile înainte ca Donald Trump să revină la „Casa Albă”, premierul britanic Keir Starmer a mers la Kiev pentru a semna un parteneriat strategic pe 100 de ani cu Ucraina. La prima vedere, o mișcare spectaculoasă. Însă, în contractul oficial, public pe site-ul guvernului britanic, lipsește partea esențială: clauza secretă care definește adevărata afacere.
Adevărata miză a parteneriatului Londra-Kiev
Acordul prevedea că toate resursele strategice ale Ucrainei – porturi, gaze naturale, conducte, titan, pământuri rare – urmau să intre sub control britanic imediat după terminarea războiului. În schimb, Londra promitea „sprijin nelimitat” Ucrainei, dar aloca doar 3 miliarde de lire sterline anual – o sumă infimă comparativ cu valoarea acestor resurse. Pe scurt, Ucraina devenea o colonie britanică modernă, iar Kievul, doar un post de administrare al intereselor Londrei.
CIA îl informează pe Trump – Reacția președintelui american
Problema? Trump află rapid despre schemă și reacționează imediat. Știind că britanicii îi furaseră oportunitatea, decide să-l preseze pe Zelenski. Oferă Ucrainei un contract de 500 de miliarde de dolari pentru mineralele rare, punându-l într-o poziție imposibilă. Zelenski nu poate accepta fără a intra în conflict cu Londra, iar refuzul său public îi dă lui Trump pretextul să-l ridiculizeze: „Un dictator cu doar 4% susținere în Ucraina”.
În haosul generat, Londra intră în criză de panică. Boris Johnson zboară de urgență la Kiev și îi cere lui Zelenski să semneze un contract de fațadă cu americanii, doar pentru a câștiga timp. Rezultatul? Un „acord” fantomă între SUA și Ucraina, fără valoare legală, menit doar să mențină aparențele unui parteneriat.
Britanicii și europenii, în pragul colapsului
Între timp, Londra și Bruxelles-ul își văd planurile amenințate. Dacă Trump refuză să le susțină strategiile, UE și Marea Britanie riscă un colaps economic. Fără acces la resursele Ucrainei, modelul lor de redresare economică se prăbușește. Starmer și Macron fac vizite disperate la Trump, sperând să-l îmbuneze, iar însuși Regele Charles îl invită la un dineu regal. Trump, însă, nu uită trecutul – britanicii orchestraseră scandalul „Russiagate” pentru a-i submina președinția. Acum e timpul revanșei.
De ce este asta o problemă pentru Europa? Uniunea Europeană plănuia să folosească activele rusești înghețate (260 miliarde dolari) drept garanții bancare pentru reconstrucția Ucrainei. Dar fără sprijinul SUA, acest plan devine imposibil. În plus, Londra miza pe exploatarea resurselor Ucrainei pentru a salva propriul sistem bancar, deja în pragul falimentului.
Rusia și China – Marii câștigători
În plină agitație, Moscova și Beijingul profită. Rusia a câștigat războiul și acum negociază condițiile păcii, oferindu-i lui Trump o alternativă mai avantajoasă: acces la mineralele sale, de zeci de ori mai valoroase decât cele din Ucraina. China, la rândul ei, își consolidează rolul de mediator global, stabilind un nou echilibru de putere.
În acest context geopolitic fluid, România are o șansă unică. Poziția sa strategică, rezervele energetice din Marea Neagră, infrastructura de transport și relațiile sale cu NATO și UE o pot transforma într-un actor-cheie. Bucureștiul poate deveni principalul hub logistic și energetic al Europei de Est, compensând pierderea accesului la resursele Ucrainei.
Dar pentru asta, România trebuie să joace inteligent. Este momentul să negociem ferm, să impunem condiții clare și să ne consolidăm autonomia strategică. Dacă vom continua să fim doar un pion pe tabla de șah a marilor puteri, vom pierde încă o oportunitate istorică.
România – pionul care poate salva Europa?
Sper că am fost destul de clar: România devine o resursă strategică de primă mărime pentru Europa: Oare va ști Bucureștiul să tragă foloasele?
Știm cu toții, Europa se află într-o criză economică tot mai accentuată, una cauzată de pierderea accesului la resursele ieftine ale Rusiei și Kievului, dar și de distrugerile economice provocate de războiul din Ucraina. De la energie la materii prime esențiale pentru industrie, Uniunea Europeană caută cu disperare soluții pentru a compensa acest deficit major. În această ecuație complexă, România devine un actor esențial, cu un potențial enorm de a-și consolida poziția economică și geopolitică. Dar, repet, oare Bucureștiul va ști să-și joace cărțile cum trebuie?
România dispune de rezerve importante de gaze naturale, resurse minerale critice și un sector agricol care poate asigura stabilitatea alimentară a unei părți semnificative a Europei. Exploatarea gazelor din Marea Neagră poate deveni un punct de cotitură pentru securitatea energetică a UE, reducând dependența de importurile costisitoare de GNL din SUA sau Orientul Mijlociu. De asemenea, poziția strategică a României în regiune o transformă într-un hub logistic esențial pentru transportul de mărfuri și energie, mai ales în contextul războiului din Ucraina.
Oportunități sau capcane?
Totuși, pentru ca România să beneficieze de această conjunctură favorabilă, trebuie să joace inteligent în negocierile cu partenerii occidentali. Până acum, politica economică a Bucureștiului a fost marcată de concesii exagerate făcute companiilor multinaționale, cu beneficii minime pentru economia națională. Dacă România nu își definește clar interesele și nu impune condiții avantajoase în contractele de exploatare a resurselor sale, riscă să rămână doar un furnizor ieftin pentru marile economii europene, fără a-și consolida propria putere economică.
Ce ar trebui să facem?
Guvernul român trebuie să adopte o strategie clară pentru valorificarea resurselor sale. Aceasta trebuie să includă:
- Renegocierea contractelor de exploatare a resurselor astfel încât să aducă mai multe beneficii directe pentru bugetul național.
- Investiții în infrastructură pentru a transforma România într-un nod logistic regional puternic.
- Stimularea industriei locale astfel încât resursele să nu fie doar exportate, ci să fie prelucrate în țară pentru a adăuga valoare economiei naționale.
- O diplomație economică agresivă, care să impună România ca un partener indispensabil în strategiile economice europene.
Concluzie
Deci, reținem că Marea Britanie a încercat să fure Ucraina înainte să vină Trump la putere. Planul a fost sabotat de americani, iar acum Londra și UE sunt într-o cursă disperată pentru supraviețuire. Fără resursele abundente și ieftine ale Rusiei și Ucrainei, Londra și celelalte capitale ale țărilor membre ale Uniunii Europene sunt conștiente că intră cu economiile în colaps. Mai rău ca în anii ’30 ai secolului trecut! Iar singura salvare sunt resursele României, resurse evaluate (la o primă „strigare”) la peste 3.000 de miliarde de dolari!
Mult? Puțin? Suficient, zic eu, pentru supraviețuirea proiectului european. Poate așa înțeleg și politicienii noștri de conjunctură, dar și „marii analiști” ce se perindă pe ecranele televizoarelor de pe la noi, de ce Vestul a început să se dea „de ceasul morții” de grija nostră. Francezii, britanicii, nemții, îți este mai mare dragul să îi vezi cum ne oferă orice, de la sprijin economic până la „umbrela nucleară”. Dar realitatea este că fără noi, fără acele resurse pe care le avem, UE are șanse mici să supraviețuiască economic, fiind obligată să se aprovizioneze de pe piața mondială, la prețurile tot mai mari ale burselor globale. Ceea ce se traduce prin FALIMENT!
Între timp, Trump joacă tare, Rusia își consolidează victoria, China și-a asigurat economia, iar viitorul Europei e tot mai nesigur. Un singur lucru e clar: lumea nu va mai fi niciodată la fel, iar rmătoarele luni vor defini viitorul geopolitic al lumii. Se conturează o schimbare fundamentală:
- Sfârșitul „ordinii mondiale bazate pe reguli” – SUA își retrage sprijinul necondiționat pentru Europa.
- O alianță surpriză SUA-Rusia – Trump și Putin ar putea negocia un nou acord de securitate globală.
- Slăbirea UE și Marii Britanii – economii instabile și lipsa unui plan de redresare concret.
- România – actor-cheie? – Avem șansa de a ne redefini rolul în Europa. Vom ști să profităm de ea?
România are o ocazie istorică de a-și redefini rolul în Europa și de a profita de criza resurselor pentru a-și consolida poziția economică și strategică. Dar acest lucru nu se va întâmpla de la sine. Fără o viziune clară și o strategie bine pusă la punct, riscăm să pierdem din nou o oportunitate crucială. Bucureștiul are de ales: va fi un simplu furnizor de resurse pentru marile puteri sau va deveni un actor strategic de prim rang în economia europeană?
BOGDAN A. PĂPĂDIE
