Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Caius Iulius Caesar a rămas în istorie ca unul dintre promotorii spionajului. Înainte de a porni o campanie militară, Caesar se informa amănunţit asupra ţării unde urma să desfăşoare operaţiunile. Îl interesau obiceiurile, instituţiile politice, istoria, ca şi economia ţării. Însuşi Caesar menţionează în cele şapte cărţi ale lucrării „De bello gallico”, în mai multe rânduri, utilitatea folosirii agenţilor secreţi, mai ales a negustorilor în acest scop. Necesitatea activităţilor informative în cadrul campaniilor militare se reflectă, în timpul lui Caesar, şi în organizarea legiunilor sale. În fiecare dintre acestea, existau 10 spioni sau iscoade, care veneau pe urma şarjelor cavaleriei în vederea adunării de informaţii despre teritoriul şi populaţia cu care grosul armatei romane urma să se lupte.
Diferite metode informative au fost folosite de Caesar și în cadrul confruntărilor cu duşmanii interni, în fapt foști aliaţi, deci în timpul războaielor civile. Este vorba, de exemplu, de luptele duse împotriva lui Pompeius. În tabăra adversarilor au fost trimişi agenţi care trebuiau să se informeze asupra mijloacelor financiare de care aceştia dispuneau. Se pare că Caesar dispunea de cel mai mare număr de agenţi şi informatori cunoscut până în acel moment.
Şi totuşi, Iulius Caesar nu a ştiut să folosească întotdeauna informaţiile primite, ceea ce, în cele din urmă, i-a fost fatal. În ziua asasinării sale, Iulius Caesar a primit o informaţie de la un spion, care îl anunţa asupra complotului împotriva sa. Dar nu a luat în considerare această avertizare, astfel încât a fost ucis.
Conducătorul roman a fost şi în posesia unui sistem de cifrare, cunoscut sub numele de „alfabetul lui Caesar”, bazat pe substituirea literelor. Plutarh (în lucrarea „Vieţi paralele”) arată că Iulius Caesar a fost unul dintre cei dintâi care au folosit cifrul. (va urma) (foto: britannica.com)
