Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Acţiuni de culegere a informațiilor, prin intermediul agenţilor, s-au desfăşurat şi în perioada dacilor, în timpul domniei regelui Decebal. După unele relatări, acesta l-a trimis din Dacia, la Roma, pe unul din oamenii lui de încredere, care a reuşit să acţioneze (astfel) încât să fie ales în Senatul roman. Acest lucru a fost posibil datorită aurului pe care l-a împărțit cu dărnicie politicienilor romani ai vremii. Nu este exclus ca primul război daco-roman (101-102 e.n.) să se fi încheiat nedecis tocmai datorită activităţilor desfășurate în acest sens de omul lui Decebal, pe numele lui Atticus.
Dio Cassius narează o serie de episoade de spionaj din timpul războaielor cu dacii. După primul dintre ele, Domitian (Titus Flavius Domitianus), împărat roman al dinastiei Flaviilor (81 – 96 e.n.), primeşte o scrisoare din partea lui Decebal, prin care acesta se recunoaşte învins. Domitian arată această scrisoare Senatului, pentru a-l încredinţa de victoria sa. De fapt, scrisoarea fusese falsificată de chiar Domitian pentru a-şi sublinia meritele. Este posibil ca scrisoarea să fi fost trimisă și de Decebal în scop de dezinformare.
Despre Decebal, Dio Cassius arăta: „Era foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, înțelept în a alege prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Era dibaci în a întinde curse, viteaz la luptă, ştiind să se folosească înţelept de biruinţă şi să iasă bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani”.
Acelaşi autor prezenta modalitatea prin care Decebal a reușit să oprească legiunile romane ce înaintau spre Sarmizegetusa Regia (capitala regatului dac): „Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească spre capitala lui. De aceea tăie copacii din preajma lor la o oarecare înălţime şi puse arme pe trunchiuri, pentru ca duşmanii să creadă că sunt soldaţi şi să se retragă înspăimântaţi. Ceea ce s-a şi întâmplat”, afirma Dio Cassius. (va urma) (foto: evenimentulistoric.ro)
