Evenimentele din ultima perioadă au bulversat viața politică și nu numai a țării noastre. În astfel de momente, am decis să facem public un capitol din cartea „Nume de cod: HIRAM” (Editura Neverland – 2025), în care ficțiunea acestuia ar putea fi lesne catalogată drept conspiraționistă sau exagerată, dacă n-ar oglindi – în formă romanțată, dar tulburător de fidelă – o realitate pe care puțini au curajul să o spună pe nume. În timp ce cititorul pătrunde în luxosul salon al Lojei Mamă a Masoneriei Universale din Londra, unde se decid în taină alegerile din România, el pășește de fapt într-un decor simbolic al modului în care, de decenii întregi, deciziile-cheie privind viitorul națiunii noastre nu se iau în Palatul Cotroceni, nici în Parlament, ci în centre de putere externe – fie ele capitale politice, financiare sau ideologice.
România, deși stat suveran în teorie, a devenit în practică un pion pe tabla de șah a marilor interese geopolitice. Ficțiunea denunță ceea ce realitatea camuflează: că președinți sunt „aleși” din timp, că presa este în mare parte direcționată de influențe transnaționale, că structuri din umbră orchestrează tăcerea sau discreditarea vocilor incomode, iar mecanismele statului – justiție, servicii secrete, administrație – pot fi capturate în rețele de obediență tăcută.
Personajul principal, jurnalist incoruptibil, devine în acest context simbolul rar al rezistenței și al lucidității într-un peisaj dominat de servilism și frică. Iar tentativa de intimidare, de manipulare a percepției publice sau de constrângere prin presiune asupra apropiaților, nu este deloc o exagerare literară: ea reflectă exact metodele prin care, în realitate, elitele netransparente își conservă puterea și elimină din joc orice element care le poate deranja echilibrul.
Într-o lume tot mai tehnologizată, dar și tot mai controlată din spatele cortinei, cartea nu doar că îndrăznește să ridice vălul, ci și lansează o întrebare esențială: cât din democrația pe care o trăim este reală și cât este un spectacol scris în birouri departe de ochii publicului?
Astfel, ceea ce urmează nu este doar un fragment de roman. Este o oglindă metaforică a felului în care România este gestionată, nu guvernată – o piesă în care, din păcate, adevărata întrebare nu este cine candidează, ci cine dă binecuvântarea candidaturii.
Și mai ales: ce se întâmplă cu cei care refuză să joace după reguli străine?
*
Loja masonică Fiii Sionului, sediul londonez. Câțiva bărbați stau de vorbă într-un salon luxos, ornat cu lambriuri de lemn aurit. Candelabre de cristal de Boemia dau o notă princiară încăperii. Covoare persane, groase de câțiva centimentri, fac ca zgomotul pașilor să fie aproape imperceptibil. Biblioteca, ce îmbracă lateralele întregului salon, cuprinde opere rare și ediții princeps celebre. Pe pereți căptușiți cu catifea albastră atârnă tablouri ce reprezintă figuri ale iluștrilor înaintași ai venerabilei instituții masonice. Printre conducătorii a ceea ce este cunoscut ca „Loja Mamă” a Masoneriei, pentru inițiați, se numără șefi de state, prim-miniștrii, miniștri de finanțe și mari oameni de afaceri.
Așezați în jurul unei mese din stejar aurit, venerabilii discută cu calm despre proiectul ce vizează alegerile viitoare din România. Ei își împărțeau atenția între o hartă a Europei, întinsă pe masă, și dosarele voluminoase, acoperite cu sigilii discrete, dar greu de ignorat. Pe coperta unuia dintre ele se putea citi, în litere argintii, Operațiunea Epsilon.
Unul dintre bărbați, un domn cu părul grizonat, își aranjă cu gesturi precise mănușile din piele fină. Vocea sa, egală, aproape șoptită, părea să comande tăcere și respect:
– Domnilor, vă amintesc că în România, ca întotdeauna, adevărata putere nu stă în mâinile celor aleși, ci ale celor care controlează mecanismele. Cei de față trebuie să garanteze că marionetele pe care le instalăm în scenă vor juca exact cum dictăm.
Un bărbat mai tânăr, cu ochi albaștri pătrunzători și un accent britanic perfect, adaugă:
– Campania este deja pregătită, domnule Fitzgerald. Presa din București a fost deja… orientată. Avem agenți de influență în toate redacțiile importante. Problema principală rămâne cu un anume… jurnalist.
Fitzgerald ridică o sprânceană, curios.
– Jurnalist? Un singur om? Sună ca o distracție inutilă.
Tânărul scoase din dosar o fotografie color. Chipul unui bărbat aflat la a doua tinerețe, cu o privire hotărâtă și o barbă scurtă, îngrijită, era însoțit de câteva note scrise de mână.
– Numele lui este Paul Dan. Fondator al publicației Cronica Politică. Nu doar că refuză să accepte finanțările noastre, dar a început să scormonească acolo unde nu trebuie. Ultimul său articol despre conexiunile dintre băncile din Londra și fondurile de campanie din Europa de Est aproape că ne-a expus.
Un murmur tensionat se stârni în jurul mesei. Un alt bărbat, mai în vârstă, cu un baston ornat cu cap de leu, bătu ușor în podea pentru a restabili calmul.
– Fitzgerald, pare că nu este o distracție. Acest jurnalist poate deveni o problemă serioasă. Propun să fie neutralizat, dar fără zgomot.
Un alt venerabil interveni, cu o voce groasă:
– Neutralizat nu înseamnă eliminat, domnilor. Știm foarte bine că fiecare măsură excesivă atrage consecințe. Ce propuneți este un joc periculos. Mai bine l-am coopta. Am înțeles că s-a arătat interesat să fie primit în rândurile masoneriei, fiind deja inițiat. Poate fi o altă stratagemă a lui, pentru a afla mai multe despre frăție. Sau poate că și-a dat seama că nu poate duce de unul singur un război atât de vast. Iar dacă se dă pe brazdă, finanțați afacerea ce o are și aduceți-l la supunere. Până la urmă, oricine are un preț.
Fitzgerald zâmbi, rece.
– Să cooptați? E un idealist. Nu sunt convins că poate fi cumpărat, dar poate fi distrus. Avem metode pentru asta. Distrugeți-i credibilitatea, îngropați-l sub o avalanșă de scandaluri false. Și dacă rezistă… atunci vom discuta alte opțiuni.
Un moment de tăcere se lăsă în salon, în timp ce planul începea să prindă contur în mintea fiecăruia. Candelabrele de cristal de Boemia luminau scena conspirativă, iar tablourile iluștrilor înaintași păreau să privească, tăcuți, din umbră.
Dar momentul de acalmie din salon a fost întrerupt de un sunet discret: un servitor intrase pe ușă, aducând pe o tavă din argint un set de cești din porțelan fin, acompaniate de un ceainic aburind. Se deplasa cu pași tăcuți, evitând contactul vizual cu venerabilii, însă tânărul cu ochii albaștri, numit Harris, i-a aruncat o privire scrutătoare.
– Ai fost verificat? – întrebă el brusc, pe un ton aspru.
Servitorul tresări și încuviință repede din cap.
– Desigur, domnule, de mai multe ori.
Fitzgerald ridică ușor mâna, calmând agitația care părea să plutească în aer.
– Liniște, domnilor. Avem lucruri mai importante de discutat decât paranoia dumneavoastră. Harris, continuă, dar la obiect și lasă prostiile.
Tânărul încuviință cu supunere și scoase un alt document din dosar.
– În ciuda eforturilor noastre, Cronica Politică câștigă popularitate în rândul unei părți importante din electoratul urban. Articolele lor sunt distribuite masiv pe rețelele sociale, iar domnul Dan a refuzat de două ori ofertele indirecte ale oamenilor noștri. Asta arată că nu este doar un idealist, ci și un adversar de temut.
Bărbatul cu baston se lăsă pe spate, bătând încet cu degetele în lemnul masiv al mesei.
– Dacă nu putem cumpăra tăcerea lui, trebuie să o forțăm. Ce știm despre vulnerabilitățile lui? Familie? Prieteni? Finanțe?
Harris zâmbi vag și înclină ușor capul.
– Are un punct slab, domnilor. O soră, Ana. Este studentă la Londra, chiar aici, la King’s College. În mod interesant, evită să fie asociată cu numele lui, dar e clar că îi este foarte apropiată. Am interceptat câteva scrisori electronice care arată că discută des.
Fitzgerald își strânse degetele pe marginea mesei, într-un gest reflex.
– Când ai pe cineva pe care vrea să-l protejeze, jocul devine mai simplu. Știm rutina ei?
Harris dădu din cap afirmativ.
– În detaliu. Locuiește într-o clădire modestă din zona Bloomsbury, nu are bodyguarzi și frecventează un cerc restrâns de prieteni. Propunem o abordare indirectă: să creăm o criză în jurul ei. Poate un mic accident sau o amenințare bine plasată… Nimic prea evident. Însă trebuie să ne mișcăm repede.
Un murmur aprobator străbătu masa. Totuși, bărbatul cu bastonul ridică mâna pentru a opri conversația.
– Domnilor, trebuie să înțelegem că orice greșeală aici poate atrage atenția asupra noastră. România este o piesă mică pe tabla de șah, dar poziția ei strategică o face indispensabilă pentru proiectele noastre. Dacă acest jurnalist își extinde influența, riscul devine mult mai mare. În plus, nu uitați că avem competitori. Alți actori, alte loji. Dacă nu gestionăm bine acest incident, alții vor profita de slăbiciunea noastră.
Fitzgerald zâmbi, rece și calculat.
– Și tocmai de aceea nu vom face greșeli. Harris, începe pregătirile pentru „criza” surorii jurnalistului. În același timp, vreau un raport complet despre finanțele lui Paul Dan. Dacă nu-l putem intimida, poate vom găsi o altă cale.
Un bărbat tăcut până acum, îmbrăcat într-un costum impecabil, își ridică privirea de la dosarele din fața sa.
– Și ce facem dacă rezistă? Dacă, în ciuda tuturor încercărilor, continuă să sape?
Fitzgerald rămase câteva clipe tăcut, cântărind întrebarea. Apoi se ridică în picioare, iar silueta lui impunătoare părea să umple încăperea.
– Dacă se ajunge până acolo, vom aplica regula veche: un copac care cade în pădure face zgomot doar dacă cineva este acolo să-l audă. Vom avea grijă să nu fie nimeni.
Salonul căzu din nou într-o liniște grea, spartă doar de sunetul ce imita trosnetul discret al lemnului din șemineu. Afară, noaptea londoneză era la fel de calmă, dar în umbra ei începea să se desfășoare un joc periculos de putere și manipulare.
Fitzgerald își aranjă butonii de aur ai manșetelor și deschise un dosar nou, intitulat România – Nume de cod: HIRAM. Aruncând o privire în jurul mesei, își ajustă vocea astfel încât să fie perfect auzibilă, fără a ridica tonul:
– Domnilor, cum spuneam, România este doar o piesă dintr-un puzzle mai mare. Știm cu toții că teritoriul Mapamondului este împărțit de noi în 22 de zone de influență, corespunzătoare literelor alfabetului ebraic. Zona pe care o discutăm acum, identificată drept Ghimel, este esențială pentru stabilitatea proiectului nostru regional.
Un bărbat mai în vârstă, cu accent franțuzesc, aprobă din cap. Era reprezentantul ritului de Memphis și Misraim.
– România a fost întotdeauna un nod critic. Resursele naturale, poziția geostrategică și, desigur, nivelul ridicat de obediență al membrilor noștri din aparatul statului. Este fascinant cât de bine funcționează rețelele noastre acolo.
Harris interveni, așezând pe masă o hartă a României, cu puncte roșii marcând locațiile cheie ale lojilor masonice din țară.
– Statul român este complet integrat în structura noastră. Prin intermediul membrilor noștri din armată, servicii de informații și administrație, avem control direct asupra mecanismelor de decizie. În limbajul nostru, aceasta este o operațiune de penetrare completă.
Fitzgerald zâmbi vag și își trecu degetele peste marginea mesei masive.
– Această penetrare ne permite să coordonăm nestingherit toate proiectele noastre. De exemplu, alegerile prezidențiale care se apropie sunt deja o formalitate. Viitorul președinte a fost ales de noi cu mult înainte ca publicul să aibă vreo idee despre candidați.
Bărbatul cu bastonul, reprezentantul Ritului Scoțian Rectificat, interveni:
– Totuși, să nu subestimăm importanța detaliilor. Orice scurgere de informații sau disidență poate să ne compromită planurile. Am fost informat de o celulă dizidentă din cadrul serviciilor secrete din România, una care funcționează după regulile operative ale războiului din umbră. Își spun Frăția Draconului și sunt fanatici ce venerează istoria țării lor. Luptă, zic ei, pentru suveranitatea și interesele României în lume. Nu se poate discuta cu ei, ne-au declarat război pe viață și pe moarte, chiar acum avem date că desfășoară anumite misiuni de combatere a influenței noastre în Europa. Nu uitați că acești idealiști, precum frăția asta sau acel jurnalist, Paul Dan, sunt capabili să atragă atenția asupra rețelelor noastre. Și nu doar atât. Populația, acei goimi, sunt mai instabili decât acum câțiva ani.
Un alt venerabil, de data aceasta din Ritul de York, oftă cu o ușoară urmă de dispreț.
– Goimi… O turmă ușor de condus, dar imprevizibilă. De aceea, controlul media și al informației trebuie să rămână o prioritate. România, în ciuda poziției ei secundare pe scena globală, are o presă relativ liberă. Este timpul să intensificăm infiltrarea în redacții și să facem Cronica Politică irelevantă.
Harris ridică o mână, cerând permisiunea să vorbească.
– Domnilor, pentru a neutraliza complet influența lui Paul Dan, rețineți, trebuie să folosim toate pârghiile disponibile. Aș propune să activăm rețelele din sistemul judiciar. Un dosar penal, bine orchestrat, ar putea să-l scoată din scenă fără să stârnim suspiciuni. În paralel, să ne concentrăm asupra surorii lui. Amenințarea directă asupra ei ne va permite să exercităm o presiune subtilă.
Fitzgerald clătină din cap, aprobând.
– În plus, trebuie să ne asigurăm că toate instituțiile cheie – serviciile de informații, guvernul, și mai ales, Banca Națională – rămân pe deplin obediente. Prin directivele Lojei Mamă, membrii noștri deja infiltrați vor asigura implementarea oricărui proiect.
Bărbatul cu bastonul făcu un gest de avertizare.
– Dar nu uitați, totul trebuie să rămână în umbră. În momentul în care operațiunile noastre devin vizibile, chiar și pentru o clipă, riscul ca întregul edificiu să se prăbușească este imens.
Un murmur de aprobare străbătu încăperea. Harris se aplecă spre harta României și punctă un loc specific – Bucureștiul.
– Din această locație, Fiii Sionului controlează toate lojile locale: cele din Ritul Scoțian Antic și Acceptat, Ritul de York, Anticul și Primitivul Rit de Memphis și Misraim, Ritul Francez sau Ritul Modern, Ritul Scoțian Rectificat. Practic, tot ce mișcă în România este conectat la noi. Politica, alegerile, economia, finanțele, cultura – toate acestea sunt dirijate de directivele noastre.
Fitzgerald se ridică în picioare, semnalând că discuția se apropie de sfârșit.
– Foarte bine. Domnilor, ceea ce discutăm aici nu este doar despre România. Este despre demonstrarea eficienței sistemului nostru global. Dacă reușim să controlăm complet această zonă de influență, celelalte regiuni vor înțelege că directivele noastre nu pot fi contestate.
Fitzgerald închise dosarul și se sprijini de marginea mesei masive. Ochii săi pătrunzători scanară încăperea, oprindu-se asupra fiecărui venerabil în parte.
– Domnilor, am discutat până acum despre implementarea planului România – Nume de cod: HIRAM, însă trebuie să luăm în considerare toate variabilele. În cazul în care populația României, acei goimi imprevizibili, aleg să ignore candidatul nostru, vom activa planul de rezervă.
Harris se aplecă spre dosarele sale și scoase un alt document, intitulat Planul Sigma. Îl deschise cu grijă și începu să prezinte:
– Planul Sigma este deja în lucru. Am creat o poveste bine conturată, conform căreia alegerile din România ar putea fi manipulate de către o putere străină – în cazul de față, Rusia. Contextul geopolitic actual este perfect pentru a construi această narativă. Populația română, sensibilizată de retorica occidentală, va înghiți fără rezerve o astfel de explicație.
Bărbatul cu bastonul ridică sprâncenele, evident interesat.
– Și cum anume intenționăm să susținem această poveste? Dovezi fabricate? Declarații „scăpate” în presă?
Harris zâmbi ușor, cu aerul unui maestru care își prezintă opera.
– Vom utiliza trei direcții principale. Dar mai bine să vă arăt.
Pe un monitor uriaș, instalat în stânga unui geam fumuriu, începu să se deruleze ușor un document redactat în Word.
- Manipularea Media: Rețelele noastre din presa românească și internațională sunt deja pregătite să distribuie știri despre „influența rusă”. Vom publica articole care vorbesc despre transferuri de bani suspecte, atacuri cibernetice asupra sistemelor electorale, manipularea algoritmilor pe rețelele sociale, în special cu referire la TikTok-ul chinezesc (China se află în relații speciale, strânse, cu Rusia) și legături inventate între Rusia și partidele de opoziție.
- Informații din Intelligence: Membrii noștri din serviciile secrete românești vor oferi „informații clasificate” către partenerii NATO și UE, sugerând o amenințare iminentă asupra stabilității democratice a României. Acest lucru ne va permite să justificăm măsuri extreme, inclusiv anularea rezultatelor electorale.
- Crize de stradă: În caz de necesitate, vom mobiliza grupuri de protest, atât pro-ruse, cât și anti-ruse, pentru a crea un climat de haos și insecuritate. Acest lucru va da autorităților un motiv să intervină în forță și să invoce starea de urgență.
Fitzgerald înclină ușor capul, gânditor.
– Este un plan solid, dar fiecare piesă trebuie să se potrivească perfect. Nu putem permite niciun fel de eroare care să ducă la expunerea lojei. Ce măsuri de precauție am luat?
Harris dădu din cap afirmativ.
– Fiecare document falsificat, fiecare tranzacție inventată va fi realizată de echipe profesioniste din afara României. În plus, rețelele de influență din țară vor acționa separat, fără să cunoască detaliile marii scheme. În cazul în care un agent local este descoperit, acesta nu va putea lega activitățile sale de noi.
Reprezentantul Ritului de York interveni, scrutându-l pe Harris.
– Și ce facem dacă NATO sau UE cer dovezi concrete? Nu putem risca să pierdem credibilitatea pe scena internațională.
Harris ridică un deget, ca și cum anticipase această întrebare.
– Ne vom baza pe principiul ambiguității controlate. Vom furniza „dovezi” care pot fi interpretate în mai multe moduri, dar suficiente pentru a justifica măsuri drastice în ochii opiniei publice. În plus, prin rețelele noastre de lobby din capitalele occidentale, vom descuraja orice investigație reală.
Fitzgerald își împreună mâinile, mulțumit.
– Foarte bine. Dar trebuie să ne asigurăm că Planul Sigma nu devine necesar. România trebuie să accepte candidatul nostru fără probleme. Ce măsuri suplimentare putem lua pentru a garanta asta?
Un alt venerabil, cu trăsături severe și un accent germanic, interveni.
– Înainte de alegeri, ferm, trebuie să slăbim complet opoziția. Dosare penale, scandaluri fabricate, sau chiar dispariții inexplicabile. În același timp, candidatul nostru va fi prezentat ca o figură de salvator național, un om al poporului, dar loial lojei.
Bărbatul cu bastonul aprobă, lovind ușor masa cu degetele.
– După cum spuneam, România este o piesă mică pe tabla de șah, dar fiecare mișcare aici are implicații globale. Dacă reușim să impunem președintele ales de noi, controlul asupra regiunii este asigurat pentru următorii ani.
Fitzgerald se ridică, impunând tăcere.
– Domnilor, fiecare dintre voi are o sarcină precisă. Nu accept scuze. Dacă Planul Sigma trebuie activat, să fie impecabil. Nu uitați: suntem Fiii Sionului. Destinul lumii este în mâinile noastre.
Venerabilii încuviințară solemn. O tăcere ritualică căzu asupra salonului. În lumina candelabrelor, venerabilii păreau sculpturi vii, figuri ale unei puteri din umbră care decidea soarta națiunilor. Afară, noaptea londoneză continua să-și întindă vălul, ascunzând intrigile care se țeseau în acest sanctuar al influenței globale. În umbra sa, o nouă criză era pe cale să fie orchestrată. (…)
