Românii au avut dintotdeauna propria tradiție a mâncării stradale. Cu mult înainte de apariția șaormei, burgerilor sau hot-dogilor, pe străzile orașelor românești se vindeau gustări „la botul calului”, plăcinte aburinde, gogoși aurii, mici sfârâind pe grătar sau alte delicii pregătite pe loc, pentru trecători grăbiți.
Deși mulți cred că „fast-food”-ul este o invenție modernă, istoria spune altceva. Mărturiile vechi și descoperirile arheologice arată că mâncarea stradală există de mii de ani. Ea a apărut odată cu marile orașe-stat din Mesopotamia și a atins apogeul în Roma Antică, unde tarabele cu mâncare erau la fel de populare ca restaurantele de azi. În Principatele Române, obiceiul a prins rădăcini adânci, mult înainte ca americanii să fi visat la hot-dog sau burger, iar mâncarea „pe fugă” avea deja gust, miros și tradiție.
Numai că nu se numea „fast-food”, ci mai neaoș, „la botul calului”. Adică în…
