Cine a rămas acasă și a urmărit pe micul ecran transmisia slujbei de sfințire a picturii (nu în întregime săvîrșită) de la Catedrala Mîntuirii Neamului (pentru atei și progresiști – „Catedrala Națională” ) nu a putut să nu-și simtă sufletul atins de mărturisirile celor veniți de pretutindeni.
Români din toate părțile țării, din Maramureș pînă în Bucovina, din Banat și pînă în Oltenia, grupați pe eparhii, așteptau clipele sfințirii și mărturiseau în fața camerelor gîndurile care i-au adus și îi călăuzesc.
Cu seninătate și lumină în ochi, cu glasul marcat de emoție, ei pomeneau dorințele simple izvorîte din credința în Dumnezeu. Adică pace, liniște, sănătate, iubire și înțelegere. Și, din cînd în cînd, pomeneau gînduri pentru unitatea românilor. Copii și fete frumoase cu haine înflorate, vîrstnici cu creștetele acoperite de căciuli și marame, cu porturile românești în toate culorile, pînă la cele…
