„Sunt foarte fericit că am primit Premiul Nobel – mai presus de orice pentru că acest premiu dovedește că literatura există în sine, dincolo de diverse așteptări extraliterare, și că încă este citită. Iar celor care o citesc le oferă o anumită speranță că frumusețea, noblețea și sublimul încă mai există necondiționat. Poate oferi speranță chiar și celor în care viața abia mai pâlpâie. Să avem încredere – chiar dacă pare că nu există niciun motiv”, a comentat László Krasznahorkai în 9 octombrie, la scurt timp după vestea venită dinspre Scandinavia. Dar cum spațiul de aici nu este destinat informațiilor deja vânturate în presa europeană, să ne concentrăm asupra explicațiilor oferite de reputatul etnolog Gheorghiță Ciocioi, „despicătorul” de nume și expresii cu înțelesuri uitate, ori pierdute.
László din «Munticelu’ frumos»”
Evident, László Krasznahorkai n-a scăpat nici el de ochiul ager al…
