„Un om hotărât trebuie să revadă, până la sfârşitul
clipei finale, tot de ceea ce are să se despartă şi dacă
inima lui nu-i dă un brânci înapoi, el va porni senin,
mândru, conştient de tăria lui.” (Gib I. Mihăescu)
Mihai Caba
În clepsidra timpului nestatornic, iată, la 19 octombrie 2025, se marchează, ca o binemeritată expresie a tradiţiei strămoşeşti, scurgerea celui de al 90 –lea „grăunte de nisip” al veşniciei lui Gib. I. Mihăescu, căruia istoriografia românească îi atribuie locul şi rolul de a fi fost un bun nuvelist, romancier, dramaturg şi traducător interbelic. Sfârşindu-se prematur din viaţă, la 19 octombrie 1935, răpus de boala tuberculozei, cumplitul flagel al acelor vremi de după primul război mondial, în vârstă de numai 41 de ani şi în plină glorie literară, scriitorul Gib I. Mihăescu continuă şi astăzi, prin scrierile sale mereu reeditate, să stârnească interesul biografilor şi…
