Democrația presupune responsabilitate generală, de la primul până la ultimul cetățean. Este fundamentul pe care se sprijină contractul social dintre societate și stat, dintre guvernanți și guvernați.
Din păcate, în România acest adevăr elementar nu este aproape deloc înțeles – sau, și mai grav, nu este dorit să fie înțeles. Ceea ce vedem zi de zi sunt excese, abuzuri, compromisuri și o trivializare constantă a ideii de responsabilitate publică.
Situația actuală este emblematică: aproape întregul spectru politic se află la guvernare. Această alianță nu are cum să aducă stabilitate și maturitate politică. Ea este un semn de slăbiciune și de uzură morală. În loc să existe un mecanism concret de verificare reciprocă între putere și opoziție, asistăm la o fuziune interesată, menită să conserve puterea și să neutralizeze orice contestare. Solidaritatea parlamentară este un lucru; guvernarea în comun este altceva. Când…
