A depus jurământul noul Guvern Bolojan. Pe hârtie, România ar trebui să devină un stat mai eficient, mai corect, cu o administrație suplă, responsabilă, în care taxele se colectează echitabil, evaziunea dispare, iar statul se ridică deasupra intereselor de partid. În realitate, debutul acestui guvern seamănă izbitor cu cele de până acum: retorică tăioasă, promisiuni reformatoare și o realitate care miroase a austeritate servită doar celor fără putere de negociere.
Începem cu o ironie amară: un guvern cu cinci vicepremieri, deși în trecut am avut, în cel mai rău caz, doi. Așadar, „reforma statului” pornește de la înmulțirea fotoliilor guvernamentale. Funcțiile s-au împărțit ca prada între învingători, iar în locul unei restructurări reale, avem o reconsolidare a clientelei politice, cu oameni din vechea gardă aduși de Bolojan direct de la Oradea pe funcții-cheie. Profesionalism? Poate. Meritocrație? Îndoielnic. Clientelism? Probabil. Schimbarea? Doar de fațadă.
Austeritate pentru popor, privilegii pentru companii
Cei mulți vor plăti din nou nota de plată. TVA-ul va rămâne mare (19%) pentru tot ce nu este considerat „esențial”, accizele cresc, impozitele pe proprietate se vor corela „cu piața” – adică vor exploda – iar pensiile peste un anumit prag (încă incert) vor fi taxate suplimentar cu CASS. Măsuri cu impact imediat în buzunarele clasei de mijloc. În același timp, marile companii străine continuă să beneficieze de redevențe modice pentru exploatarea resurselor naturale ale României. Nicio mențiune fermă despre modificarea contractelor păguboase sau despre renegocierea cu lanțurile de retail care își repatriază profiturile fără să contribuie real la economia națională. Se vorbește vag despre „analiza redevențelor” și „creșterea capacității de control”. O perdea de fum…
Guvernarea prin taxe: o politică de supraviețuire, nu de dezvoltare
Să recunoaștem: toate aceste măsuri au un singur scop – reducerea deficitului bugetar impus de Comisia Europeană. Dar, în lipsa unei strategii clare de dezvoltare economică, guvernul recurge, din nou, la soluția facilă a taxării excesive. Nu se creează locuri de muncă, se taxează nemunca. Nu se încurajează producția, se impozitează consumul. Nu se atrag investiții, se cresc accizele. Nu se simplifică birocrația, se promite digitalizare.
Taxarea platformelor digitale, a criptomonedelor, a veniturilor din social media, a jocurilor de noroc, a tranzacțiilor bancare – toate par măsuri moderne. Dar aplicate în stil românesc, fără infrastructură, fără claritate legislativă, vor duce la blocaje, migrarea veniturilor în informal și o atmosferă de neîncredere fiscală generalizată.
Reforma statului – titlu de afiș, nu realitate
Se promite reorganizarea ANAF, Antifraudei și Vămii în afara algoritmului politic. Sună bine, dar istoria recentă ne arată că orice tentativă de „profesionalizare” a fost deturnată în folosul altor rețele de influență. Descentralizarea nu este însoțită de reguli clare, iar comasările și reducerile de personal din administrație vor fi probabil folosite ca instrumente de reglare a conturilor interne, nu ca pași către eficiență.
Desființarea viceprimarilor în comune mici, plafonarea salariilor, redefinirea schemelor de personal – toate pot fi utile. Dar implementarea acestor măsuri într-un stat unde datele sunt depășite, iar clientelismul local este endemic, poate duce mai degrabă la haos administrativ, decât la reformă.
Pericolul social: explozia nemulțumirilor
Românii sunt deja obosiți, sceptici și exasperați de promisiuni. Într-o țară cu o inflație încă ridicată, cu un sistem sanitar subfinanțat, cu educație aflată într-o criză de autoritate, în care tinerii părăsesc țara, iar bătrânii se tem de ziua de mâine, orice reformă prost aplicată riscă să arunce în aer echilibrul social.
Creșterea fiscalității fără o reformă reală a statului nu va aduce stabilitate, ci revoltă. România nu are nevoie de o guvernare contabilă, ci de o viziune. De lideri care să asume reforma în profunzime, nu doar în PowerPoint. Nu cu vorbe despre „corectitudine și performanță”, ci cu fapte.
Concluzie
Guvernul Bolojan promite multe, dar, ca toate guvernele din ultimii 35 de ani, face exact opusul: promite reforme, dar întărește sistemul clientelar; vorbește despre echitate, dar lovește tot în cei mulți; visează la un stat eficient, dar menține privilegii pentru cei conectați politic. Din păcate, România nu va ieși din criză prin austeritate, ci doar prin corectitudine reală și curaj politic, lucruri pe care acest guvern, în ciuda promisiunilor sale, nu pare dispus să le arate.
Bogdan A. Păpădie
