Nominalizarea lui Ilie Bolojan în funcția de premier desemnat de către președintele Nicușor Dan nu este o surpriză, ci confirmarea unei înțelegeri politice preexistente. De fapt, această piesă de teatru – în care se pretinde că asistăm la negocieri și incertitudini – a fost scrisă cu mult înainte de alegerile din 20 mai. Vizita lui Nicușor Dan la Cotroceni și declarațiile de susținere ale lui Bolojan de atunci nu au fost doar simple coincidențe. Era deja clar că, în spatele ușilor închise, se bătuse palma. Așadar, de ce toată această mascaradă?
România traversează o criză economică profundă, cu un deficit bugetar record de 9,3% din PIB în 2024, și cu un aparat administrativ blocat între interimat și incertitudine. În acest context, jocul de-a democrația făcut de actualii lideri politici este nu doar iresponsabil, ci periculos. În loc să se concentreze pe măsuri urgente și eficiente pentru a redresa economia, asistăm la un spectacol politic menit mai degrabă să salveze aparențele și pozițiile de putere.
Vizita secretarului de stat Alin Andrieș la Bruxelles, la Consiliul EcoFin, este elocventă pentru această dublă realitate. Deși oficial s-a vorbit despre prezentarea unui pachet de ajustare bugetară, în realitate, fără un guvern validat, România nu putea propune nicio măsură concretă. Vizita a avut, se pare, un alt scop: un târg geopolitic, prin care România se angajează să-l numească premier pe Ilie Bolojan – „omul agreat de Palatul Elysee” – iar în schimb primește o amânare de patru luni pentru a evita impunerea unor măsuri fiscale dure din partea UE. Între ficțiune și realitate, faptele recente „vorbesc” de la sine…
Este, într-adevăr, o gură de oxigen, dar una care vine cu o notă de plată grea. Termenul-limită de 15 octombrie 2025 este clar: dacă până atunci România nu reușește să livreze un plan coerent și eficient pentru reducerea deficitului, urmează sancțiuni, iar încrederea investitorilor și partenerilor externi se va eroda și mai mult.
În acest timp, PSD se joacă de-a democrația internă. Cu un vot anunțat în Consiliul Politic Național, pentru a decide intrarea sau nu la guvernare, și cu un „concurs” pentru ocuparea portofoliilor de miniștri, partidul încearcă să mimeze o reformă. În realitate, totul pare o manevră pentru a menține controlul asupra structurilor de partid din teritoriu și a evita o revoltă internă după ieșirea din scenă a lui Marcel Ciolacu. Este greu de crezut că un partid care a contribuit decisiv la prăbușirea economică actuală va aduce brusc soluții salvatoare.
Toate aceste manevre, calcule și scenarii se petrec sub masca unei „republici parlamentare”, în care Constituția este, în mod sistematic, ignorată. Președintele țării (fost) – în mod paradoxal și total lipsit de neutralitate – a acționat „pas cu pas” ca lider de partid, nu ca șef al statului, pregătind în avans tandemul Dan-Bolojan, în timp ce cetățenii sunt chemați periodic la vot să legitimeze această piesă de teatru democratic.
România nu duce lipsă de oameni competenți, ci de voință politică reală și de onestitate în exercitarea funcției publice. Iar în fața unei crize economice sistemice, țara are nevoie nu de salvarea unor cariere politice, ci de o guvernare lucidă, profesionistă, care să inspire încredere – atât intern, cât și extern.
Este greu de spus dacă Ilie Bolojan va reuși să livreze ceea ce promite – „ordine în finanțele țării” și „respect pentru români”. Dar în mod cert, primul pas ar fi să tragă cortina teatrului politic și să înceapă, în sfârșit, să guverneze în interesul celor pe care îi reprezintă.
Bogdan A. Păpădie
