România are, în teorie, un nou guvern. De fapt, are aceeași piesă, jucată cu actori vechi, pe o scenă ușor redecorată. PNL, PSD, USR și UDMR se pare că au ajuns, în sfârșit, la un acord cu președintele Nicușor Dan pentru formarea noului executiv. Prima ședință este programată pe 20 iunie.
Dar, dincolo de această „noutate”, ce vedem? Împărțirea funcțiilor-cheie și a ministerelor a fost realizată cu o grijă demnă de alte vremuri — de fapt, de aceleași vremuri.
Ilie Bolojan, înțelegerea din culise de luni bune, va fi prim-ministru. Răsplată pentru sprijinul acordat lui Nicușor Dan în alegeri. PSD va primi, la schimb, funcția de vicepremier, ca să fie toată lumea mulțumită.
Sorin Grindeanu, arătat cu degetul în dosarul Nordis, va conduce Camera Deputaților. În timp ce politicienii vorbesc în conferințe despre lupta anticorupție, tot ei își promovează în funcțiile de putere oameni cu probleme.
La Externe, Dacian Cioloș – omul Parisului, cum îl percepe toată lumea, care va garanta o orientare tot mai pronunțată pro-Elysee a diplomației românești. Iar aici trebuie discutat puțin…
Pe fondul noii arhitecturi de putere de la București, agenda externă a României pare să se alinieze, tot mai vizibil, la viziunea președintelui Macron și a cercurilor de putere de la Paris.
Numirea lui Dacian Cioloș — bine cunoscut pentru orientarea sa pro-Elysee — la conducerea Ministerului de Externe este un semnal clar. Bucureștiul alege să navigheze tot mai aproape de orbita Parisului, adoptând teme și poziții europene în cheia franceză.
Problema este că această direcție intră în contradicție din ce în ce mai evidentă cu linia președintelui Trump. Agenda republicană anunțată de Trump include prioritizarea intereselor americane în Europa de Est, o atitudine critică față de birocrația bruxelleză și o viziune pragmatică asupra relațiilor bilaterale.
România riscă, astfel, să devină percepută la Washington ca stat cu dublu discurs: declarativ partener strategic al SUA, dar faptic aliniat la o agendă europeană pe care actuala administrație americană o contestă tot mai deschis.
Într-un moment geopolitic atât de volatil, când e nevoie de claritate și coerență în politica externă, Bucureștiul joacă un joc periculos. A gravita prea mult în jurul Parisului poate eroda încrederea celui mai important aliat de securitate al României — exact într-o perioadă în care umbrele „Războiului Rece” revin pe flancul estic al NATO.
Din punctul meu de vedere, politica externă nu ar trebui să devină o simplă prelungire a unor afinități personale sau de carieră ale unor miniștri. Este nevoie de viziune, echilibru și, mai ales, de luciditatea de a înțelege cine este garantul real al securității naționale a României.
Pentru că Europa ne poate oferi multe, dar, dacă va veni furtuna, nu Parisul ne va apăra — ci Washingtonul.
Revenind la noul Executiv care se configurează, Ministerul Finanțelor va fi condus de Bogdan Huțucă, unul dintre oamenii de încredere ai premierului Bolojan. Daniel David va rămâne, în ciuda cererilor publice de demisie, la Ministerul Educației. Iar la Justiție, Radu Marinescu va continua nestingherit, în ciuda declarațiilor lui Nicușor Dan despre necesitatea schimbărilor.
La Transporturi, un nou exemplu de „eficiență românească”: PSD își va planta omul (Marian Neacșu sau Ciprian Șerban), într-un minister plin de bani și proiecte.
Iar astfel, cei care au adus România în criză economică sunt chemați acum, ironic, să o scoată din ea.
Negocierile au inclus, evident, și conducerea Serviciilor de Informații. SRI-ul va fi controlat de PNL, iar SIE de PSD. Președintele insistă pe ideea de a numi un director civil la SRI și, probabil, unul nou și la SIE. „Nu sunt deloc mulțumit de procesul anticorupție”, a declarat el. Dar lupta pe care o invocă se va duce, paradoxal, cu oameni vechi și compromiși. Lupul pus, din nou, paznic la oi!
În plus, afirmațiile sale privind implicarea Serviciilor în lupta contra evaziunii fiscale ridică multe semne de întrebare. Într-o țară unde SRI deține, prin firme sub acoperire, interese directe în economie, a-i cere să „urmărească” zona economică e o invitație la conflict de interese și la posibile abuzuri.
Cum va împiedica un director civil folosirea acestor informații pentru interese personale sau politice? Cum va limita interferența Serviciilor? S-a încercat și în trecut – și știm prea bine ce a ieșit.
Curtea Constituțională a spus clar că SRI-ul și-a depășit atribuțiile prin protocoalele secrete. Rămâne de văzut dacă noua conducere va avea forța — sau voința — să schimbe cu adevărat acest mecanism.
Între timp, votul masiv al electoratului pentru opțiuni suveraniste a fost ignorat complet în negocieri. Se mizează pe aceeași rețetă: la vremuri noi, tot ei.
Dar, la următoarele alegeri, decontul ar putea fi usturător. Încrederea publicului este deja la un minim istoric, iar promisiunile de schimbare cu figuri vechi nu vor păcăli multă lume.
România intră, așadar, într-un nou capitol al vechii sale istorii post-decembriste. Cu aceleași partide, aceiași oameni, aceleași practici.
Comuniștii spuneau: La vremuri noi, tot noi!
Astăzi, adaptat pe stilul democratic post-1989: La vremuri noi… tot ei!
Bogdan A. Păpădie