Victoria lui Sławomir Nawrocki în Polonia n-a luat prin surprindere pe nimeni. Era de așteptat într-un climat european tot mai deschis mesajelor conservatoare. Însă surpriza n-a venit de la Varșovia, ci de la… George Simion. Cu binecunoscutul său talent de a se cățăra pe orice val mediatic, liderul AUR a exclamat triumfător pe rețelele sociale: „Am câștigat în Polonia!”
Pentru mulți, acest gen de reacție pare rupt de realitate. Și poate chiar așa este. Pentru că, în mintea politică a lui Simion, suveranismul nu mai este o luptă a României pentru identitate și autonomie decizională, ci o „mișcare globală” în care el joacă rolul principal. Așa cum comuniștii fluturau în anii ’50 steagul roșu la fiecare succes al unui partid „frate”, Simion flutură steagul suveranist oriunde în lume apare un lider anti-sistem care, printr-un joc de imaginație politică, devine „aliat natural”.
Astfel, suveranismul autentic, născut din rădăcina patriotismului, riscă să fie confiscat și golit de conținut de către o versiune caricaturală, populistă, purtată pe valurile TikTok-ului. Simion se vede pe sine nu ca parlamentar român, ci ca lider spiritual al unei Internaționale Suveraniste, în care nu mai contează realitatea locală, ci percepția virtuală.
*
De 5 ani, George Simion joacă în Parlament un rol de fundal, dar pe Facebook și TikTok strălucește ca actor principal. În realitatea românească, legile se fac în comisii, prin muncă de teren și dialog politic. Dar în „lumea lui Simion”, activitatea parlamentară se măsoară în live-uri, selfie-uri și lozinci strigate de la distanță.
Între timp, românii care i-au oferit milioane de voturi încă așteaptă răspunsuri. În ce calitate călătorește în străinătate și cu ce rezultate? Ce a făcut efectiv în Parlament? Ce a adus concret în viețile celor mulți pentru care pretinde că „luptă”? Nimic! Sau cel puțin nimic verificabil. Nici măcar o dare de seamă reală privind milioanele de euro investite în imaginea sa la anumite posturi media. Doar sloganuri și apariții controlate.
Ultimul episod electoral l-a avut pe Simion într-o postură ingrată: finala cu Nicușor Dan i-a fost oferită de Călin Georgescu, al cărui capital de imagine l-a folosit fără jenă. Apoi, ca orice politician dornic de glorie singulară, s-a delimitat. Ca să rămână el UNICUL! Dar a rămas, în fapt, unicul perdant pe linie, într-un ciclu electoral în care doar vocea a fost puternică – nu și rezultatul.
*
În noaptea alegerilor a fugit din mijlocul susținătorilor. În fața jurnaliștilor fuge și mai tare. Preferă aparițiile la posturi cumpărate, refuză dialogul onest, se baricadează în narativul de victimă și salvator. Însă tot mai mulți foști aliați – și nu doar alegători – încep să se îndepărteze. Claudiu Târziu, unul dintre fondatorii AUR, este poate cea mai amenințătoare umbră care planează acum asupra „liderului absolut”. La orizont, noua formațiune – Acțiunea Conservatoare – pare tot mai articulată și curată ideologic. Nu e o clonă a populismului, ci o promisiune de revenire la principii. Iar asta îl sperie pe Simion mai tare decât orice adversar din exterior.
Cât mai poate George Simion să mimeze victoria din înfrângere? Cât timp mai poate striga „Murim cu ei de gât!”, în timp ce doar el rămâne neatins și vocal în lumea virtuală? Cât timp mai pot fi românii păcăliți cu iluzii și parade patriotarde care n-au nicio acoperire în realitate?
Probabil nu mult. Pentru că, încet-încet, suveranismul autentic, cu oameni serioși și viziune reală, se reorganizează. Și din spatele lui Simion, începe să răsară altceva. Nu doar un adversar, ci un contramodel. Unul care nu se bate cu lozinci, ci cu idei. Care nu promite viitorul „live”, ci îl construiește în tăcere.
George Simion „a câștigat” în Polonia. Poate va „câștiga” și în Spania, Franța sau Ungaria, virtual. Însă în România, adevărata bătălie abia începe. Iar întrebarea rămâne: încotro, domnule Simion? Pentru că realitatea bate teatrul. Și rețelele au început să-și piardă farmecul, atunci când publicul devine spectator lucid și cere un Proiect de Țară. Unul real…
Bogdan A. Păpădie
