Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Devenită din dansatoare şi curtezană împărăteasă a Bizanţului, prin căsătoria cu împăratul Iustinian1, Theodora2 are o mare influenţă politică asupra soţului său. Organizează, în particular, o reţea de informatori, în interiorul şi exteriorul imperiului. Când, în 532, are loc o răscoală („Nika”3) la Constantinopole (azi Istanbul), capitala imperiului, prin spionii săi Theodora obţine informaţii care îi permit să negocieze şi să îndepărteze pericolul, salvându-i astfel lui Iustinian tronul.
Se povesteşte că Theodora participa personal la instruirea agenţilor, obligându-i să se agajeze la credinţă necondiţionată: „Dacă nu-mi veţi îndeplini ordinele, veţi fi jupuiţi de vii!” Serviciul de informaţii creat de Theodora şi-a continuat activitatea în Bizanţ4 şi în secolele următoare, exercitând o anumită influenţă asupra organizării unor asemenea organisme în epocile ce au urmat. (Foto: worldhistory.org) (va urma)
- Mai multe articole despre istoria spionajului aici
1 Iustinian I, zis cel Mare, (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus) – împărat bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) în perioada (527 – 565).
2 Theodora sau Teodora (cca. 500-548) – a rămas în istorie ca una din cele mai importante împărătese bizantine. A fost soția lui Iustinian I, fiind canonizată și sărbătorită de Biserica Ortodoxă în fiecare an, pe 14 Noiembrie.
3 Răscoala Nika din Constantinopol – Opozanții lui Iustinian au proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul fostului împărat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situația ca și pierdută, soția sa, împărătesa Theodora s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de Narses (când au izbucnit revoltele în Constantinopol, în 532, generalul Narses a ajutat la salvarea tronului lui Iustinian, la ordinul Theodorei, atât prin acțiuni militare în timp util, cât și prin mită politică) cu revoltații și prin atacul surprinzător al generalului Belisarie (una dintre ultimele figuri importante din tradiția militară romană, a condus armatele imperiale împotriva imperiului Sasanian – Persia, regatului vandal din Africa de Nord, regimului ostrogot al Italiei și triburilor barbare care invadau Constantinopolul), cu trupele loiale împăratului, în hipodrom, unde erau adunați revoltații, răscoala a fost înăbușită.
4 Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu, având capitala la Constantinopol (Istanbulul de azi).
