Pe 9 mai, în fiecare an, România flutură drapelul Uniunii Europene, participă la conferințe, simpozioane și evenimente culturale dedicate Zilei Europei. Și este firesc: apartenența României la familia europeană este o realizare diplomatică și geopolitică de prim rang. Dar dincolo de acest context contemporan, 9 mai este, mai presus de orice, Ziua Proclamării Independenței de Stat a României – un act astral care a schimbat definitiv destinul național.
Independența de Stat – temelia modernității românești
În 1877, în contextul Războiului ruso-turc, România a decis să își joace cartea suveranității. La 9 mai, în plenul Adunării Deputaților, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu declara răspicat:
„Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare!”
Declarația era mai mult decât simbolică. Era un act de voință politică și o recunoaștere de facto a luptei armate pe care armata română o ducea deja în sudul Dunării. Războiul de Independență, cu lupte sângeroase la Grivița, Plevna, Vidin și Rahova, a consolidat această proclamare cu sângele vărsat de peste 10.000 de fii ai României și sacrificiu național.
Un act cu valoare constituantă
Proclamarea Independenței a însemnat:
- ruptura definitivă de Imperiul Otoman;
- afirmarea deplină a suveranității politice și teritoriale;
- începutul procesului de recunoaștere internațională (Consiliul de la Berlin, 1878);
- o renaștere instituțională și diplomatică a României moderne.
Este greu de imaginat România Mare (1918), fără acest pas istoric crucial. 9 mai 1877 este, fără exagerare, certificatul de naștere al Statului Român independent.
Ziua Europei – un context complementar, nu substitutiv
Este legitim și onorant ca România să serbeze 9 mai și ca Zi a Europei. Declarația Schuman din 1950 a pus bazele păcii și cooperării europene. Dar pentru români, această semnificație nu poate eclipsa momentul fondator al națiunii lor moderne.
A încerca să înlocuiești 9 Mai – Ziua Independenței – cu o semnificație exclusiv europeană este nu doar o eroare de interpretare, ci o abandonare tăcută a propriei identități istorice.
Să redăm Ziua de 9 Mai românilor
Poate că este momentul ca autoritățile române să dea zilei de 9 Mai importanța cuvenită în calendarul oficial, alături de 1 Decembrie. Nu pe 10 mai, cum au stabilit guvernanții în 2022, care se vrea o confuzie voită cu sărbătorirea defunctei Case Regale a României, „Ziua Regalității”.
Pentru inculții care ne tot conduc de 35 de ani, reamintim că, în acea zi de 10/22 mai 1877, nu au fost semnate de către Carol I nici un act sau lege, fiind o zi dedicată exclusiv aniversării celor 11 ani de domnie pe tronul Principatelor, la serbări participând și Marele Duce Nicolae. Deși, ulterior, zilei de 10 mai i-a mai fost adăugată o semnificație, aceea de trecere la regat, Carol I nu și-a arogat niciodată meritul declarării independenței României, spre cinstea sa.
Prin urmare, ne dorim:
- Să vedem ceremonii oficiale dedicate Independenței, nu doar comunicate despre valorile europene.
- Să vorbim despre Kogălniceanu, Carol I, Plevna și eroismul soldatului român, nu doar despre Bruxelles și instituții europene.
România este parte a Europei, dar a devenit demnă de acest statut prin curajul din 1877.
Fără suveranitate, nu există parteneriat. Fără memorie, nu există identitate. (foto: arhiva cronicapolitica.ro, estv.ro, radioresita.ro, voci.ro)
🖋️ Publicat de Bogdan Păpădie
Pentru ca istoria să nu fie uitată. Și nici răstălmăcită.
