Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Dar nu numai romanii au excelat în tehnicile spionajului. Unul dintre cei mai vestiți conducători ai antichității, Mitridate (foto), s-a bazat întotdeauna pe un serviciu de informații extrem de bine pus la punct. Ajuns pe tronul părintelui său la o vârstă extrem de fragedă, acesta este înlăturat în urma unei lovituri de palat, astfel că se vede nevoit să ia calea pribegiei. După ce a călătorit câțiva ani prin țările din Asia Mică, acolo unde s-a autoeducat cu sârguință (vorbea fluent 22 de limbi și dialecte ale vremii), Mitridate își recapătă tronul și se răzbună cumplit chiar pe mama și rudele sale.
Pentru a evita în viitor să mai fie luat prin surprindere de intrigile de la Palat și nu numai, Mitridate înființează un veritabil serviciu secret. Aprig adversar al Romei, abil conducător și manipulator iscusit, regele (despotul) Pontului a știut să-și atragă de partea sa numeroase popoare cucerite de trupele romane.
Agenții săi secreți acționau în permanență, atât în provinciile asiatice ale Imperiului Roman, cât și pe teritoriul Greciei, astfel că Mitridate a avut mult de câștigat din exploatarea fără scrupule a nemulțumirilor populației din zonele amintite.
Dar cele mai mari avantaje le-a obținut din informațiile furnizate de spionii săi din „Cetatea Eternă”. Aflată în plin război civil, între partidele lui Marius și Sylla, Roma era scena unor frământări fără sfârșit. Știind dinainte ce evenimente aveau să aibă loc, Mitridate a știut să speculeze în favoarea sa slăbiciunile romanilor și să-și extindă imperiul. Cu toate acestea, confruntarea dintre spionii lui Mitridate și cei romani a dat câștig de cauză celor din urmă, fapt ce a condus, după trei războaie sângeroase, la înfrângerea definitivă a regelui Mitridate, la pierderea posesiunilor acestuia și, nu în ultimul rând, la sinuciderea lui.
Unul dintre învingătorii lui Mitridate, l-am numit pe Sylla, a fost la rândul său recunoscut pentru importanța dată spionajului. Influent om politic, nu numai general cu experiență, Sylla a realizat că nu putea să-și înfrângă dușmanii fără aportul unor vaste rețele de spioni, culegerea de informații fiind vitală în acele zile tulburi ale Imperiului Roman. Având informatori printre sclavii aristocrației romane, pe care o reprezenta ca șef al partidului optimaților, printre cei ai eternului său rival Marius, dar și printre soldații și curtenii lui Mitridate, Sylla a reușit să dejoace de mai multe ori atentatele puse la cale împotriva sa, dar și să obțină mai multe succese importante pe câmpurile de luptă ale antichității. (va urma) (foto: art-girona.com)
