După ce a dus România la cel mai mare deficit bugetar și la cel mai înalt grad de îndatorare din istorie, respectiv a condus PSD la cel mai mic scor la parlamentare și s-a transformat în singurul președinte al social-democraților care n-a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale, Ciolacu mimează alba-neagra cu guvernarea țării. Astfel, la o zi după ce a anunțat că PSD se retrage din coaliția pro-europeană, Marcel Ciolacu a decis să revină la masa negocierilor alături de PNL și UDMR, fără USR. Credeți că de capul lui?
Nicidecum! Preşedintele Klaus Iohannis i-a sunat joi seara, 19 decembrie, pe Marcel Ciolacu şi Ilie Bolojan chemându-i la ordin și cerându-le să reia urgent negocierile pentru formarea noului guvern, înainte de a convoca partidele la consultările de la Palatul Cotroceni. Probabil pentru a arăta cine este (încă) șeful, dar și pentru a nu-și pune în pericol partidele de schi și golf programate de sărbători.
Dar nu despre mofturile domnului Iohannis doream să scriu. Ci despre gradul de decădere la care a ajuns cel mai mare și puternic partid al României, PSD. Fie că ne place sau nu, Partidul Social Democrat a fost în ultimii peste 20 de ani principala forță politică a țării, fie ea în opoziție sau la guvernare. Din nefericire, de câțiva ani buni PSD-ul este condus de o gașcă de aventurieri, amatori de sinecuri și îmbogățire rapidă, care au făcut sluj la Iohannis doar pentru a fi la guvernare. Desigur, nu pentru „binele românilor”, cum se tot laudă pe la televiziunile aservite, burdușite bine cu bani de la bugetul tot mai sărac al țării.
Despre performanțele guvernării anormale PSD-PNL, nu cred că este cazul să mai discutăm. Este clară gaura financiară și prăpastia economică în care ne-au aruncat, așa cum se vede din avion cum „covrigarul” a dus PSD exact la remorca celor care nu cu mult timp în urmă îi dădeau „PUIE” și care, îmbrăcând geaca roșie ieșeau în Piața Victoriei pentru a striga cum „PeSeDeee…” este „ciuma roșie” și cum „…a trebuit să moară oameni”. Adică a transformat PSD într-un apendice aflat la cheremul „profesorului” de la Cotroceni.
Iar povestea s-a repetat. Cu fițe de domnișoară de pension, mimând revolta scuipaților în obraz, Ciolacu a revenit la dragostea lui dintotdeauna, CIOLANUL. Dar și nevoia de a fi la guvernare, fără de care pierde șefia partidului. Și totul la ordinele „șefului cel mare”, Iohannis, omul care, deși nu se dă plecat cu una cu două, cu siguranță va părăsi scena politică a țării cu toate tinichelele legate de coadă (a se citi politruci aserviți regimului, printre ei și Ciolacu). Marea mea necunoscută rămâne până când vor mai înghiții pesediștii umilințele generate de conducerea catastrofală a actualilor lideri?
Nu pot încheia fără a remarca vehicularea tot mai insistentă a numelui Crin Antonescu pentru candidatura comună a partidelor așa-zise pro-europene. Prin acest fapt se dovedește nu doar lipsa unor lideri autentici în politica românească, dar și faptul că Iohannis, Bolojan, Ciolacu și compania n-au înțeles absolut nimic din votul românilor sau se fac că n-au înțeles, dorindu-și cu orice preț perpetuarea la putere și mergând pe principiul „câinii latră, caravana trece”. Domnilor, românii au votat pentru schimbarea actualei clase politice, dar și pentru ca toți cei care au condus România în ultimii 35 de ani să devină istorie. Clar? Iar Crin Antonescu este înscris la loc de frunte pe această listă lungă…
Bogdan Păpădie
