Într-o democrație reală, candidatul la cea mai înaltă funcție în stat nu poate fugi de popor, de întrebări, de contracandidați și de presă. Iar când o face, dezvăluie nu doar slăbiciune, ci și dispreț. Exact asta a demonstrat George Simion în această campanie: o fugă rușinoasă de responsabilitate, care îl descalifică moral și politic pentru funcția de președinte al României.
A lipsit de la confruntările directe cu Nicușor Dan, deși le solicitase public. A confirmat participări și apoi s-a eschivat. A preferat să fie „plecat la Roma”, în Austria sau Polonia, decât să se prezinte în fața alegătorilor din România. A evitat jurnaliștii, refuzând întrebările legitime ale presei. Asta nu e tărie. Nu e strategie. Este o fugă! Și, în politică, fuga trădează fie lipsa de viziune, fie teama de adevăr.
Iar adevărul este simplu: George Simion nu e pregătit pentru funcția de președinte. Carisma, vocea ridicată și mobilizarea din stradă nu pot înlocui luciditatea, răspunderea și respectul față de instituții și cetățeni. Când ești provocat la o dezbatere și refuzi, dovedești că nu ești gata să conduci o țară. Când spui că vorbești în numele poporului, dar nu te prezinți în fața lui, înseamnă că nu-l respecți. Când ignori presa și o tratezi ca pe un inamic, arăți că nu înțelegi nici măcar principiile unui stat democratic. Și, poate cel mai grav, arăți că nu ești cu nimic mai bun decât Iohannis – cel pe care l-ai criticat ani de zile tocmai pentru aroganță și tăcere.
Simion nu e singurul vinovat. Nicușor Dan, contracandidatul său, nu strălucește nici el prin transparență sau viziune. Nu a prezentat un proiect de țară clar, coerent, ci pare mai degrabă interesat de cucerirea Palatului Cotroceni decât de reconstruirea instituției prezidențiale în spiritul Constituției. Însă Dan nu a fugit. A acceptat confruntările. Și asta face diferența într-un moment-cheie.
Românii sunt tot mai atenți, iar absenteismul lui Simion de la dezbaterile publice e posibil să-i fi erodat serios din sprijinul electoral. Mulți alegători, chiar dintre cei care l-au privit ca pe un simbol de opoziție, s-au simțit trădați. Au înțeles că discursul de forță nu e suficient și că, în fața unei funcții care cere mai mult decât revoltă, George Simion pare gol de conținut și vulnerabil la testul realității.
Ce s-a întâmplat în aceste ultime zile de campanie nu este o simplă greșeală tactică. Este un simptom grav. Când un candidat se ascunde, refuză confruntarea și evită întrebările incomode, românii trebuie să se întrebe: cum va reacționa acesta când va fi chemat să răspundă în fața marilor crize naționale? Va fugi și atunci?
Președintele României nu este un influencer cu rol decorativ. Este garantul echilibrului constituțional, al democrației și al dialogului național. Iar cine nu îndrăznește să susțină o dezbatere – fie și dură – cu adversarul politic, nu poate garanta nimic altceva decât o nouă perioadă de dezamăgiri.
Românii merită mai mult decât niște candidați care caută doar puterea, dar evită poporul. Merită lideri care să le vorbească, să-i asculte și, mai ales, să aibă curajul de a-i reprezenta. Nu prin lozinci, ci prin fapte.
Bogdan A. Păpădie
