Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Aşa cum scriam anterior, nu puteam încheia trecerea în revistă a principalelor confruntări informative ale antichității fără a (re)aminti de faptul că primul tratat despre spionaj aparţine lui Sun Tzu. Acesta a trăit în urmă cu aproximativ 25 de secole și s-a remarcat ca autor al unei lucrări de excepție despre „arta războiului”, intitulată „Cele treisprezece porunci”. Cartea dovedeşte nivelul înalt pe care îl dobândise strategia şi tactica activităţilor informative în China antică.
Consideraţiile lui Sun Tzu asupra „artei războiului” şi a spionajului pornesc de la idei cât se poate de pragmatice: „Ceea ce numim prevedere nu poate fi obţinut de la zei sau de la spirite, nici prin analogie cu evenimente petrecute şi nici prin calcule, ci cu ajutorul oamenilor care cunosc situaţia inamicului”. Prin urmare, una dintre problemele cele mai importante care îl preocupa pe Sun Tzu era aceea a calităţilor pe care trebuia să le întrunească un agent. Acesta intra într-una din cele 5 categorii de agenţi secreţi ce pot fi folosiţi într-o confruntare şi anume: agenţi indigeni, interiori, dubli, lichidabili (de sacrificiu) şi volanţi.
Sun Tzu considera că „numai suveranul luminat şi generalul de valoare, care sunt în măsură să folosească drept agenţi persoanele cele mai inteligente, sunt siguri că realizează lucruri mari”, respectiv susținea cum „operaţiunile secrete sunt esenţiale în război, pe ele se bazează armata pentru a efectua fiecare din mişcările ei”.
Contemporan al lui Sun Tzu, generalul chinez Chia Lin declara că „o armată fără agenţi secreţi este exact ca un om fără ochi şi urechi”. (va urma) (foto: Getty Images)
