„Jalnic ard de viu, chinuit ca Nessus, ori ca Hércul, înveninat de haina-i.”
Oda lui Eminescu (în metru antic) e unul dintre cele mai faimoase poeme din literatura noastră. Numai că versurile de mai sus conțin o eroare monumentală, nesesizată de niciun exeget. Eminescu se referă la un episod din viața lui Hercule (se pronunță Hércule, nu Hercúle). Miticul erou vrea să traverseze râul Evenos. Dar n-o poate duce în spate și pe soția lui, Deianira (Deianeira). Centaurul Nessos (lat. Nessus) îi propune ajutorul: o va duce el pe Deianira. Cînd Hercule ajunge pe malul celălalt aude țipete și vede că Nessos încearcă să-i violeze soția. Atunci eroul își încordează arcul și-l străpunge pe centaur cu o săgeată înmuiată în sîngele otrăvit al hidrei din Lerna. Înainte de a muri ÎNVENINAT, Nessos îi întinde Deianirei tunica spunîndu-i că, dacă Hercule o va îmbrăca, niciodată el nu o va mai înșela cu altă femeie. Fiind geloasă…
