Ținea cartea cu o mană, iar cu celaltă mână gesticula permanent, cu un patos și cu o exaltare absolut indescriptibile. În acea clipă, am realizat de ce teatrul lui nu este unul radiofonic, de ce teatrul lui are nevoie de ființa vie a actorului, de ce toată dramaturgia lui trebuie trecută prin trup, prin stomac, prin energia prezenței celui care dă viață unui personaj.
I-am spus „Hello! I am Stanley Kubrick.”, la care el răspunde „No! No! I am Stanley Kubrick!” și în acea clipă s-a coborât orice barieră între un om din generația mea, din partea aceasta de lume și un artist cu tot alaiul lui de celebritate. Am vorbit peste două ore.
Pentru mine, este un univers, este mai mult decât un artist și aproape că nu vreau să o întâlnesc în persoană pentru că vreau să păstrez vie, în memoria mea, această întâlnire.
A spus „Important e să ne mișcăm, important e să continuăm să ne mișcăm, pentru că nemișcarea – atât în plan…
