Zborul lui Ciolacu la Nisa este precum conversația cu Trump. O învîrteală. O combinație cu multe rotițe și șmecherii. Un aranjament de ochii lumii, de luat fața, de „hai și noi”, de „eu, prim-ministrul Marcel Ciolacu….”. Un telefon de felicitare la Trump într-o perioadă în care toată lumea sună, iar el se bucură de orice semnal, un „how do you do” umflat ca o întîlnire istorică, bun de promovat ca o legătură la nivel înalt, esențială pentru țară. Ca întîlnirea cu Mark Rutte. Ca toate tăierile de panglici și inaugurările cu profund caracter electoral. Pînă și vizita la Bruxelles este tot un fel de mare performanță din pălărie, raportată la viitor.
Marcel Ciolacu nu înțelege că, în politica mare, dacă nu te pricepi și n-ai cuprindere, toate sunt egale cu o conversație pe trecerea de pietoni, cu o întîlnire întîmplătoare, cu o cafea la șeful poliției locale din Buzău. Din păcate, Nicolae Ciucă l-a acuzat pe…