Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Totuși, cele mai multe dintre practicile spionajului îşi găsesc originea în perioada Antichităţii, primele izvoare referitoare la spionaj provenind din Egiptul antic. Consemnările hieroglifice (pe piatră și papirusuri) se referă, între altele, la culegerea de informaţii cu ocazia operaţiunilor comerciale, la folosirea agenţilor pentru localizarea populaţiilor inamice care urmau să fie cucerite şi transformate în sclavi. Dar nu numai…
*
În primăvara anului 1274 î.e.n., faraonul Ramses al II-lea al Egiptului a realizat pe propria piele ce înseamnă acțiunile de dezinformare și manipulare. Era în anul al cincilea al domniei lui, moment în care Imperiul Hitit aliat cu Anatolia și Siria hotărăsc să atace neîntârziat teritoriul nordic al Egiptului. Rege al hitiților, Muwatallis al II-lea conducea forțele aliate formate din două contingente a câte 18.000 de soldați fiecare și 2.500 care de luptă. Ramses avea să riposteze cu o armată formată din 20.000 de soldați și care de luptă. La un moment dat, doi presupuși dezertori din oastea hitită le-au comunicat egiptenilor informații false despre armata inamică (dezvăluind nici jumătate din numărul efectivelor reale), astfel că momentul atacului i-a surprins pe egipteni într-o poziție total defavorabilă. Așa se face că, dintr-o presupusă victorie relativ facilă a faraonului, acesta s-a trezit încercuit cu întreaga sa armată, scăpând cu greu din capcana organizată de hitiți lîngă orașul Kadesh (Siria).
Din secolul I î.Hr., spionajul egiptean se concentrează asupra rivalilor europeni, Grecia şi Roma. Tot în Egipt sunt folosite pentru prima oară şi sisteme de codificare a mesajelor, „cerneluri simpatice” sau îmbrăcăminte cu compartimente ascunse. Spionii egipteni au cunoscut folosirea otrăvurilor extrase din plante şi a altor substanţe în vederea asasinatelor sau actelor de sabotaj.
*
Războaiele greco-persane (sec. V î.e.n.) au avut și ele episoade în care spionajul a fost factorul determinant. De notorietate a rămas trădarea lui Efialte, cel care a condus oastea persană de 180.000 de oameni a lui Xerxes I pe o potecă tainică ce ocolea trecătoarea de la Termopile. Trezindu-se înconjurați, atât din față cât și din spate, celor 300 de temerari spartani, conduși de viteazul rege Leonida, nu le-a mai rămas decât sacificiul suprem. Și intrarea în legendă… (foto: podx.ro) (va urma)
