Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent atât în ce priveşte evenimentele majore, cât şi „viaţa de fiecare zi”, astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, în volumul „Războiul din umbră: Spionajul și fascinația Puterii” (autor Bogdan A. Păpădie) se arată cum istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea pericolele şi erorile care ne mai ameninţă.
*
Primele însemnări despre practica culegerii de informații par a fi cele din „Cartea Cărţilor”, am numit „Biblia”, care relatează o serie de cazuri legate de ceea ce s-a numit mai târziu spionaj. Între altele, este de amintit capitolul 13 din „A patra carte a lui Moise”, în „Numerii” („Vechiul Testament”), în care se arată că Moise a trimis nu mai puţin de 12 „agenţi”, printre care Caleb şi Joshua, în „Ţara Canaan”, regiune care cuprindea actualele teritorii ale Israelului şi Libanului, unde trăiau diferite seminţii ce puteau periclita existenţa poporului evreu: „Acolo a grăit Domnul cu Moise şi i-a zis: (13:3) <Trimite din partea ta oameni ca să iscodească pământul Canaanului pe care am să-l dau Eu fiilor lui Israel spre moştenire; câte un om de fiecare seminţie să trimiţi; însă aceştia să fie toţi căpetenii între ei>. (13:4) Şi i-a trimis pe aceştia Moise din pustiul Paran, după porunca Domnului, şi erau toţi căpetenii.”. Prin urmare, eforturile depuse de poporul evreu de a intra în posesia „ţării promise”, deci a întregului teritoriu pe care cărţile sfinte i-l atribuiau, a dus la necesitatea trimiterii aici a unor spioni ce urmau să aducă informaţii despre potenţialul militar al populațiilor care ocupau teritoriul. Era vorba, în primul rând, de oraşul Jericho, aflat pe malul râului Iordan.
Potrivit „Cărţii lui Joshua”, cel mai important sprijin pe care spionii evrei l-au avut în Jericho a fost oferit de o prostituată, Rahab, care se pare că fusese obligată să îmbrăţişeze această meserie, deoarece fusese acuzată de vrăjitorie. Rahab s-a angajat să ascundă iscoadele evreilor de autorităţile locale. Această promisiune a fost respectată, soldaţii israelieni urmând să recunoască locuinţa lui Rahab după un cordon roşu aflat la fereastra casei. Se pare că de aici provine culoarea roşie prin care erau marcate casele unde era practicată meseria care îşi dispută cu spionajul privilegiul de a fi cea mai veche, prostituţia.
Potrivit tot „Bibliei” au existat însă şi spioane care s-au pus în slujba unor puteri străine, deci trădătoare, cum a fost Dalila (Dalilah), aflată în slujba regelui filistinilor. Dalila a fost însărcinată de acesta să afle secretele puterii lui Samson, unul dintre „judecătorii copiilor lui Israel”. Pentru a-şi uşura sarcina, Dalila a devenit iubita lui Samson şi, după mai multe tentative, a aflat secretul puterii acestuia, care se afla în părul său. În timp ce Samson dormea, Dalila i-a tăiat pletele, astfel încât filistinii au putut să îl captureze.
Ca simbol al trădării pentru bani, Dalila a pătruns în artă şi literatură, numeroase fiind picturile, compoziţiile muzicale, operele literare, dar şi filmele în care este imortalizată figura uneia dintre cele dintâi spioane din istorie. (va urma)
